Proza

Copilărie (3), aforisme de Nicolae Petrescu Redi


Lui Andrei Petrescu - micul prinț al vacanțelor mele. Și pe Adam și Eva, Dumnezeu îi putea face copii. Dar cum îi mai deosebea de îngeri! Copilul săracului doarme ca fiul împăratului: desculț. Adam: „Raiul în care n-am...

Voiajul spre acasă, de Ana Maria Gîbu


Ploua iar eu nu aveam umbrelă. Paşii îmi erau nesiguri şi tremuram. De frig sau de frică? Cred că de frică, dar nu sunt sigură. Prin perdeaua deasă a ploii nu se vedea nimeni în faţa mea. Şi, totusi, auzeam nişte zgomote ciudate şi paşi. Nu mai respiram. M-am...

Lumina vine de la... miazănoapte, Fragment din volumul în pregătire, „Locul unde întorc uliii” de Dan Hașdean


  Demult văzusem rețeaua de stâlpi de beton, care trecea prin partea de miazănoapte a satului, de-a lungul Șoselei Naționale, apoi brusc, cotea la dreapta pe lângă un drum care ducea către Sângeap. Nu mai știu dacă aducea curent, sau ducea către Târg. Știam...

Bine faci, bine găseşti. Povestire după o întâmplare reală, de Mihai Vîlcu


Vlăduţ, întors acasă târziu de la plimbare, înfuleca cu poftă la bucătărie, din picioare, ca o furnicuţă mereu grăbită. Dintr-o dată, un zgomot puternic şi înfiorător, ce venea de afară, îl făcu să încremenească. Toţi ai casei, cu ei...

Fedorca cea limbută. Poveste ucraineană (traducere Olga Andrici)


Nu există defect mai mare la un om decât acela de nu şti să-şi ţină gura. Din păcate, este cel mai întâlnit la femei. De multe ori când aude o femeie vreun zvon sau află ceva - un secret- pe care nu trebuie să-l afle nimeni, nu se poate abţine. Îi spune noutatea...

Melcii, povestire Maria Tirenescu


Zi înnorată. Bunica e în grădină. Iulia, nepoţica ei, o zăreşte şi se apropie. - Bunico, ce faci? - Adun melci. - De ce? - Uite, sunt foarte mulţi şi au început să roadă frunzele plantelor. Mai nou, chiar şi frunzele...

Femeia care alunga dracii. Poveste ucraineană, traducere de Olga Andrici


Trăia odată într-un sat un om cumsecade pe nume Akim. Era blând din fire, liniştit, bun, prietenos, era întotdeauna gata să salute pe oricine, fie şi pe un câine. În schimb, îi făcea zile fripte nevastă-sa, Parasca - femeie rea de gură, cu o limbă ascuţită...

”Te iubesc”, cât o staționare facultativă! de Dan Hașdean


Ne apropiem de frontieră. „Colega mea de bancă”, așa am poreclit-o în gândul meu, o tânără ce nu pare trecută de un sfert de veac, cu percinguri în nas, în sprânceană și-n buza de jos, cu degetele pline de inele, devine tot mai agitată. Caută...

Copacul e și el... om. Fragment din volumul, în pregătire, „Locul unde întorc uliii” de Dan Hașdean


De ceva vreme, pădurarul cel nou, începuse să bage frică în sătenii care mergeau să taie lemne alanadala, de capul lor. Era mic de statură, dar ager și aspru. Apărea în locurile unde te așteptai cel mai puțin. Nu se înfricoșa de topoarele celor la furat de lemne. Avea...

Mâța parașutistă: Fragment din volumul, în pregătire, „Locul unde întorc uliii” de Dan Hașdean


Nu aveam jucării. Părinții noștri nu-și permiteau să ne cumpere jucării. Abia dacă reușeau să ne ia ghetuțe, pantalonași și cămășuțe. Nici noi nu ceream. Nu ceream pentru că habar nu aveam că ele există. Ne confecționam singuri, care din mere înfipte în bețe, legate...

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite