Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

POVESTIRILE LUNILOR ANULUI, de Elena Lupșan (septembrie)





 Septembrie (Răpciune, Brumar cel mic, Vinicel, Viniceriu şi Viniţel).  
                                                                                  
   Împăratul An care stăpânea lumea întreagă chemă pe cei doisprezece fii şi le dărui patru palate. Palatul de  iarnă, de primăvară , de vară şi de toamnă. Firească era ordinea palatelor, de la natură căpătată.
   Fiecare palat  avea  trei apartamente stăpânite de câte trei fii, iar fiecare apartament câte treizeci sau treizeci şi una de camere. Un singur apartament douăzeci şi opt, dar uneori douăzeci şi nouă de camere.
   Fiindcă palatele erau aşezate într-o anumită ordine, le spuse fiilor:
  -Veţi domni ţinând seama de această ordine, pe rând şi mereu de la capăt, an de an.
  Iar, eu din mândrul meu palat de cleştar, aflat pe cel mai înalt munte ale căror creste semeţe se pierd în nori, vă  voi urmări cu mai trainică și mai fidelă atenţie mersul.
 Socot că înţelegeţi că  se  vorbeşte despre schimbările anotimpurilor: de iarnă, de primăvară, de vară şi de toamnă, a căror revenire regulată ne-o dă mişcarea pe care Dumnezeu a rânduit-o prin Soare. 
  Cu toate acestea, noi vedem înţelepciunea Celui ce cârmuieşte universul, că mută soarele din unele părţi ale lumii în alte părţi, pentru ca nu cumva, rămânând deasupra aceloraşi părţi, să distrugă frumuseţea lumii de prea multă căldură; când îl duce în părţile de miazăzi la solstiţiul de iarnă, când îl mută la semnele care arată ziua egală cu noaptea; şi de aici îl mută iarăşi spre părţile de nord la solstiţiul de vară, încât prin mutarea lui încetul cu încetul în jurul pământului se păstrează buna întocmire a văzduhului...
     În palatul de toamnă situat pe o colină înaltă cu turnurile falnice şi zidurile de un maroniu în care se răsfrângeau razele soarelui din luna lui septembrie, deschizător al anotimpului toamna (de  la 1 septembrie până la 30 noiembrie calendaristic; de la echinocţiul de toamnă 23 septembrie până la solstiţiului de iarnă 22 decembrie) domneau, fiii Împăratului An:  Răpciune (septembrie ), Brumărel (octombrie) şi Brumar(noiembrie); simbol al  bărbăţiei manifestate prin vigoare, curaj, vrednicie, putere şi tărie.  
  Primul apartament al palatului de toamnă  cu  treizeci de camere îi era dedicat lui Septembrie. Numele lunii septembrie (latină: September) vine de la cuvântul latinesc septem, șapte, pentru că luna septembrie era a șaptea lună în calendarul roman. La noi luna septembrie , este  luna a nouă din calendar şi se numește Răpciune( deschide uşa toamnei, cu vreme schimbătoare), Brumar cel mic, Vinicel, Viniceriu ( pentru că tot acum este şi vremea vinului) şi Viniţel.   
   Septembrie(Brumar cel mic) este luna cea mai importantă pentru cei care au trudit pământul, acum fiind culese roadele muncii de peste an. Această lună se află la hotarul dintre moarte şi renaştere, închizând un ciclu şi deschizând drumul pregătirilor pentru o nouă viaţă. Sunt finalizate toate lucrările începute în luna august. Sunt însămânţate toate grânele de toamnă şi totul este gata pentru iernat.
  Septembrie  coboară din carul soarelui pe 1 septembrie şi ne   ghidează     mintea fără o impunere către ceea ce reprezintă biserica pentru credincioşi, o punte de legătură dintre om şi Divin.
  Astfel că 1 Septembrie nu este numai începutul calendaristic al lunii ci şi începutul Indictului, adică anul nou bisericesc. După Legea Veche, în această zi de 1 septembrie a început creaţia lumii şi tot acum a început activitatea publică a Mântuitorului Iisus. Anul Nou Bisericesc simbolizează o corelare dintre viaţa spirituală şi natura înconjurătoare: Sfârşitul Anului Bisericesc pe 31 august reprezintă perioada de coacere a roadelor pământului, iar de la 1 septembrie, Anul Nou Bisericesc începe cu adunarea roadelor.
    Septembrie (Răpciune, Brumar cel mic, Vinicel, Viniceriu şi Viniţe)    împarte luna în: Săptămâna Sântămăriei Mici, Săptămâna Strugurilor, Săptămâna Averii şi Săptămâna lui Mioi.
   Prima săptămână din această lună îi este dedicată Sfintei Fecioare Maria. În calendarul popular, sărbătoarea de Sântămăria Mică (8 septembrie) este hotarul astronomic dintre vară şi iarnă. Acum se închide pământul pentru reptile şi insecte, iar rândunelele pleacă spre ţările calde. Tot acum se desfăşoară târguri şi iarmaroace unde se vând şi se cumpără produse specifice acestui sezon. Tot în această perioadă se culeg ultimele plante şi fructe de leac, se bat nucii, pentru ca la anul să dea rod, se seamănă grâul, orzul şi secara şi se jupoaie coaja de pe ulmi (aceasta fiind folosită primăvara la legatul viţei-de-vie). 
  Înainte de data de 13 septembrie, câmpurile de grâu trebuie arate şi semănate şi se spune că nu trebuie să fii zgârcit la semănat, că te vei căi la secerat.
   În cea de-a doua săptămână a lunii se celebrează Ziua Crucii (14 septembrie) dar şi Cârstovul Viilor, sărbătoare de care ţăranii români au legat culesul viilor, facerea mustului şi a vinului. Această tradiţie pare să aibă legătură cu vechea sărbătoare Bacchanalia, care se organiza toamna, la culesul viilor şi care-l omagia pe zeul roman Bacchus (sau Dionysos la greci şi traci), zeul vegetaţiei, al viţei-de-vie şi al vinului. La români, sărbătoarea populară Cârstovul Viilor este în ziua în care încep să fie culese viile, la Înălţarea Sfintei Cruci. În credinţa poporului român, strugurii ultimei tufe de vie nu se culeg niciodată, fiind lăsaţi prinos lui Dumnezeu şi păsărilor cerului. Aceştia se numesc ”strugurii lui Dumnezeu”.
   De Ziua Crucii se pomenesc morţii, dându-se de pomană ulcele noi cu miere sau apă şi un colac cu o lumânare deasupra. Aceasta este ziua în care toate vietăţile, ieşite din pământ de Alexii, se întorc în pământul care se închide, atât pentru animale, cât şi pentru plante. Se mai spune că în această zi, ştiind că în curând se vor usca, florile vorbesc între ele. Ziua Crucii este şi o zi prielnică pentru culegerea plantelor de leac.
  Septembrie, marcat de începutul toamnei, anotimpul bogăţiei şi al împlinirilor, are şi semnificaţia bogăţiei spirituale, ce urmează a fi acumulată prin activitatea de învăţare, prin cunoştintele căpătate în contactul cu cartea şi cu dascalii :”Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi; păzeşte-o, căci ea este viaţa ta”.
 Simion Stâlpnicul, la 1 şi 14 septembrie , fiind patronul vânturilor, că poate produce cutremure şi susţine cerul şi pământul, stând într-un picior. Această zi este foarte importantă, oamenii respectând-o de frica vânturilor, a cutremurelor şi pentru a nu li se înţepeni picioarele. Ziua lui Simion Stâlpnicul este şi ziua în care păsările îşi iau ”boierescul”, adică partea care li se cuvine din fiecare holdă de grâu. Despre Sfântul Vavila, sărbătorit la 4 septembrie, se spune că şi-a petrecut întreaga viaţă în pădure, cu animalele, ajungând să aibă corpul acoperit cu păr, ca acestea. Sărbătoarea se respecta pentru înmulţirea vitelor.
    În cea de-a treia săptămână, gospodinele pregătesc proviziile pentru iarnă, iar bărbaţii pregătesc ţuica.
   Cea de-a patra săptămână a lunii îi este dedicată lui Mioi, aducătorul de vreme bună. În această ultimă săptămână a lunii septembrie se sărbătoresc Filipii de toamnă (6-28 Septembrie) .
  În zilele dedicate acestor divinităţi, nu se coase, nu se mătură, nu se macină grâu şi nu se dă cu împrumut. Pentru a ţine lupii departe de casă, se lipeşte gura cuptorului, astfel crezându-se că va fi lipită şi gura lupului. Ultima zi a Filipilor este numită Hariton şi este ţinută îndeosebi de femei pentru a fi ferite de boli şi a nu înnebuni. Se spune despre Filipi că au puteri protectoare, dar îi şi pedepsesc pe cei care nu le respectă zilele.
    Şi sărbătoarea Teclele numite pe alocuri Berbecari (24 Septembrie) care nerespectate prin abţinerea de la muncă (care se face apoi în ritm susţinut în zilele lucratoare) pedepsesc prin foc, cumpănă, lupi, care mănâncă berbecuţii din turmă. Şi oamenii au  lupii lor: patimi, lăcomie, zgârcenie etc, de care trebuie să ne ferim, etc.
  Septembrie(23 – 29) a devenit luna în care are loc Sărbătoarea Castanelor. Mai multe zile de distracție și voie bună pentru toate vârstele și toate gusturile.
  Ajuns la capătul călătoriei sale, septembrie , predă carul soarelui fratelui din cel de al doilea apartament al palatului de toamnă lui  Brumărel (octombrie). 
  Iar împăratul An, din mândrul său  palat de cleştar, aflat pe cel mai înalt munte ale căror creste semeţe se pierd în nori, îşi urmăreşte cu mai trainică și mai fidelă atenţie călătoria fiilor prin lume.

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite