Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Steluţa modestă, poveste de Cristina Preda




Ne uităm pe cer şi vedem stelele. Nişte simple punctuleţe strălucitoare. Dar cine îşi închipuie că în spatele acelor punctuleţe există o lume, o lume ca a noastră în care se întâmplă şi bune şi rele. Cine îşi închipuie că steluţele sunt nişte fiinţe care suferă şi se bucură ca şi noi? Nimeni.


Iată însă că toţi ne-am înşelat, lumea aceea există cu adevărat.


Era odată un sătuc foarte îndepărtat şi sărăcăcios unde locuiau mii de steluţe. Dacă te duceai acolo ai fi putut spune că e neîncăpător, dar prin strălucirea sufletului steluţelor întotdeauna se facea loc pentru un semen sărac. În această lume trăia o steluţa visătoare, o steluţă talentată, însă fără prea multe şanse să se afirme. Se numea Steluţa Modestă şi locuia împreună cu mama ei, Steluţa Minunată într-o căsuţă dărăpănată, la marginea oraşului. Mama ei, vindea tablouri în oraş, sperănd să strângă bani să o poată ajuta pe fetiţa ei, care îşi dorea din răsputeri să câştige concursul “Cea mai frumoasă stea”. Cine s-ar fi gândit că, deşi stăteau în capitală, în marea capitală Steluţa de Mare, nu existau şanse să participe la concurs?


Sufleţelul Steluţei Modeste se întuneca pe zi ce trecea, deşi toată lumea îi spunea că fiecare steluţa are si ea o steluţică strălucitoare care îi va oferi şansa vieţii ei. Nu ştiu nici eu, drept să vă spun cât credea ea în această vorbă, dar după spusele steluţelor bătrâne, era adevărată.


Într-o dimineaţă, mama ei stătea la tarabă, cănd doamnă steluţă elegantă se opri şi murmură:


-Ce tablouri frumoase! Sunt pictate de dumneavoastră? întrebă steluţa elegantă.


-Da, eu le-am pictat! recunoscu Steluţa Minunată modestă.


-Aş vrea să cumpăr unul! Cât costă?


-Cât puteţi dumneavoastră să îmi daţi! spuse Steluţa Minunată.


Atunci steluţa elegantă se minună. Lacrimile au început să îi curgă şi impresionată de modestia acesteia, i-a dat Steluţei doi arginţi.


-Mai pot face ceva pentru tine, steluţă dragă? Eu sunt organizatoarea concursului “Cea mai frumoasă steluţă”. Nu ai vreo fiică, care vrea să participe la acest concurs? intrebă aceasta ştergându-şi lacrimile.


-Fiica mea îşi doreşte să participe la acest concurs, dar acest concurs necesită multe cheltuieli! zise aceasta.


-O voi înscrie şi va ieşi pe locul întâi! exclamă aceasta bucurându-se că o putea ajuta.


-Vă mulţumesc, nici nu am cuvinte! spuse emotionată Steluţa Minunată.


-Eu vă mulţumesc pentru acest tablou! Aveţi aici notată adresa unde mă puteţi găsi! îi spuse ospitalieră steluţa elegantă.


Ce frumos din partea steluţelor bogate când dăruiesc din bogaţia lor săracilor” gândi bucuroasă Steluţa Minunată.


Abia aştepta să ajungă acasă să îi spună fiicei ei despre concurs. Când ajunse, Steluţa Modestă o aştepta cu masa pregătită, pentru că ştia că vine frântă de oboseală.


-Cum a fost ziua ta de muncă, mami? întrebă aceasta.


-Nu o sa îţi vină să crezi! Azi la tarabă a venit chiar organizatoarea concursului “Cea mai frumoasă stea” şi mi-a oferit posibilitatea să fii în concurs, ba chiar să iei premiul întâi! se entuziasmă mama.


-Mă bucur foarte mult, dar nu am dat nici o probă! Cum iau premiul întăi dacă nu am demonstrat nimic? zise Steluţa Modestă mirată.


-Ei, la asta nu m-am gândit! se ruşină Steluţa Minunată, bucurându-se totodată de cinstea şi dreptatea pe care o avea fiica ei în suflet.


-Eu nu vreau să particip aşa, chiar dacă asta îmi doresc cel mai mult! Nu am defilat pe podium, nu am zâmbit, nu am făcut jonglerii, nimic! se plânse aceasta.


-Ai dreptate, mâine la prima oră vom merge să vorbim cu acea doamnă! îi spuse Steluţa Minunată.


-Voi da proba, la fel ca toate celelalte! zise Steluţa Modestă hotărâtă.


-Vom vedea ce se întâmplă mâine, să ne bucurăm pentru ziua de azi! încheie Steluţa Minunată discuţia.


Savurară liniştite ceaiul cu pâine, iar mama îi spuse Steluţei ideile ei pentru noile tablouri. Steluţa Modesta îşi dădea cu părerea, ba chiar o inspira pe mama sa pentru crearea unor personaje noi.


Ceasul arăta miezul nopţii. Deşi era în pat, Steluţa Modestă nu putea să doarmă. Se gândea la probe. Până la urmă, ea şi-a facut-o cu mâna ei, dar nu putea face o nedreptate ieşind pe locul întâi fără să demonstreze ceva.


A doua zi, îmbrăcată cu cele mai frumoase haine se duse sfioasă cu mama ei de mână, la acea adresă sperând să îşi împlinească visul. O clădire mare, maiestoasă, pe lângă care a trecut de multe ori tristă, deznădăjduită, neaşteptându-se vreodată să intre. Deschise uşa şi rămase cu gura deschisă. Un podium mare şi împodobit, o lustră albastră şi mai mare, le luau ochii.


-Îţi place, draga mea? zise emoţionată mama, văzându-şi fiica atât de fericită.


-Foarte mult, o să fie frumos! spuse aceasta neîncăpând în piele de fericire.


-Să îţi iasă din cap că nu eşti aici pe merit! Am găsit un mod de aţi arăta talentul, care trebuia să iasă de mult timp la iveală! zise Steluţa Minunată, încurajând-o.


Atunci, ieşi steluţa elegantă din birou, uimită de vizita celor două:


-Tu trebuie să fii steluţa pictoriţă! Ţi-am promis că anul acesta fiica ta va ieşi pe locul întăi, m-ai impresionat foarte mult! zise aceasta.


-Bună ziua! Vă mulţumesc mult pentru ofertă, dar aş vrea ca acest premiu să fie pe merit! Nu vreau să slabesc şansele celorlalte concurente! spuse Steluţa Modestă înţeleaptă.


Steluţa elegantă se uită mirată la ea şi spuse:


-Ce copil aveţi! E foarte cinstită şi dreaptă! Atunci va fi cum spui tu, scumpo! zise aceasta. Mă gândisem la un mod mai uşor de a obţine premiul.


Vă daţi seama cum s-a simţit Steluţa Minunată când a descoperit o nouă calitate a copilului său: aceea de a obţine totul pe drept.


Steluţa Modestă urcă pe podium, urmărită îndeaproape de trei steluţe morăcănoase şi începu să facă jonglerii şi să zâmbească.


-E într-adevăr talentată! şuşoti o steluţă din juriu.


-Da, ştie să ţină un public în picioare, iar dacă va avea o rochie frumoasă totul se poate rezolva! spuseră celelalte două.


Steluţa Modestă făcu un spectacol de excepţie. Îmbrăcată atât de modest şi cu posibilităţi atât de limitate a reuşit să impresioneze juriul.


-Eşti admisă, draga mea! spuseră cele trei morăcănoase acum molipsite de voia bună a Steluţei Modeste.


-Vă mulţumesc! spuse Steluţa emoţionată, alergând în braţele mamei sale.


Până la urmă Steluţa Modestă a demonstrat că a intrat pe merit în concurs, să vedem acum ce premiu o aştepta.


Cât timp Steluţa Minunată punea la punct ultimele detalii cu steluţa elegantă pentru concurs, Steluţa Modestă s-a dus să se împrietenească cu celelalte concurente. Bătu frumos la uşa vestiarului şi intră.


-Priviţi fetelor cine e aici, concurenta favorizată! zise o steluţa îngâmfată.


-Ţie chiar nu îţi este ruşine? Noi am dat probe, ne-am spetit muncind, avem rochii frumoase şi vii tu şi intri direct, pentru că mama ta a pictat un amărât de tablou? întrebă o altă steluţă.


-Dar, eu am dat probe şi de asta m-au ales! încercă în zadar sa le explice steluţa.


-Chiar aşa, să presupunem că ai dat probe, cine crezi că o să te aleagă, dacă vei purta o rochie la fel de jerpelită ca asta? râse una dintre steluţele îngâmfate şi turnă ciocolată caldă pe rochia acesteia.


Steluţa Modesta începu să plângă şi fugi la mama ei. Se întreba ce făcuse rău, voia doar să devină prietenă cu acele fete. Ca să vedeţi şi voi dragi copii cât de răi pot fi uneori oamenii.


-Nu mai vreau să particip! ieşi tunând Steluţa Modestă.


-De ce? Ce s-a întămplat? întrebară uimite cele două steluţe.


-Nu mai vreau, nu mai îmi place concursul acesta! zise plângând Steluţa Modestă.


-Ce schimbare radicală! S-a întâmplat ceva? întrebă îngrijorată, Steluţa Minunată.


-Nu, pur şi simplu vreau acasă! zise Steluţa Modestă.


-Eforturile mele ca să ajungi aici s-au dus de râpă? Cum crezi că mai dau eu ochii cu doamna aceasta când tu mă faci de râs şi te suceşti? ţipă Steluţa Minunată la fiica ei.


-Îmi pare rău, dragă doamnă! Sper să oferiţi şansa aceasta multor steluţe care într-adevăr merită! La revedere! suspină Steluţa Modestă.


Mama sa, ruşinată şi supărată nevoie mare, o însoţi pe Steluţa Modestă spre casă, dar nu scoase nici un sunet. Steluţa Modestă, supărată şi dezamăgită, aruncă rochia în cadă, pregătindu-se să o spele, pentru ca mama ei să nu observe ciocolata caldă. Dar, stând în pat a adormit şi a uitat de aceasta. Oare de ce a minţit ea pentru steluţele acelea înfumurate şi nu le-a pârât? Simplu: pentru că în viziunea ei doar ele aveau şanse să câştige. Aveau rochii frumoase şi erau superbe.


Necajită şi supărată, mama intră în baie. Când văzu rochia pătată îşi dădu seama că ceva nu e în regulă. O luă, o spălă şi o puse la uscat. Era hotărâtă să vorbească cu fiica sa, să vadă ce s-a întâmplat cu adevărat, pentru că nu se putea schimba atât de repede şi eventual să îi facă o rochie în caz că se va răzgândi.


Steluţa Modestă dormea adânc în camera sa. Însă, când a vrut să se întoarcă pe o parte, patul dispăruse. Deschise ochii disperată, căutându-şi pătuţul cald.


În loc de pătuţ, găsi o pătură de stele şi se sperie pentru că plutea.


Unde sunt? ”gândi ea disperată.


Atunci o stea pâlpâindă se apropie de ea şi îi spuse:


-Nu te speria, sunt steaua ta norocoasă, Norotale! se prezentă aceasta.


-Wow, deci sunt adevărate vorbele cu stelele norocoase, nu? întrebă mirată Steluţa Modestă.


-Da, draga mea Steluţă Modestă, sunt cât se poate de adevărate! murmură aceasta.


-Câte stele! se minună Steluţa Modestă.


-Foarte multe, dar vezi cât de puţine strălucesc? întrebă Norotale, înţeleaptă.


-Da, dar de ce? Ce s-a întâmplat? întrebă uimită, Steluţa Modestă.


-Stăpânii lor au avut o şansă să strălucească, să se afirme, dar i-au dat cu piciorul, aşa că stelele lor norocoase şi-au pierdut strălucirea! zise tristă, Norotale.


-Îmi pare sincer rău! Ce pot face eu? întrebă Steluţa Modestă, încercând să ajute ca întotdeauna.


-Să nu îţi pierzi şansa vieţii! Nu te gândeşti că dacă ai ajuns la acel concurs, e momentul ca steluţa ta, adică eu, să strălucească? îi explică Norotale.


-Dar, ai văzut ce au spus steluţele acelea….


-Şi tu pentru steluţele acelea necioplite laşi şansa vieţii să treacă pe lângă tine şi mă laşi pe mine fără lumină? întrebă Norotale, revoltată.


-Dar, ai văzut că nu am o rochie frumoasă, fă-mi tu rost de o rochie frumoasă şi am să particip! spuse ţâfnoasă, Steluţa Modestă.


-Mama ta s-a apucat deja de una, du-te şi vorbeşte cu ea şi împăcaţi-vă, iar rochia ta mereu va străluci. Şi ştii de ce? Pentru că zâmbetul tău străluceşte mai mult decât soarele! îi explică Norotale.


-Ei bine, am să mă gândesc! hotărî Steluţa Modestă.


Deodată, se apropie de Norotale o steluţă posomorâtă, stinsă şi pricăjită.


-Mă scuzaţi că vă întrerup discuţia, tu eşti cumva Steluţa Modestă, steluţa căreia stăpâna mea, i-a vărsat ciocolată caldă? întrebă steluţa necunoscută.


-Da, eu sunt. Ce s-a întâmplat? întrebă îngrijorată Steluţa Modestă.


-Vroiam să te sfătuiesc să participi la acel concurs. Chiar ai şanse, fără o rochie sofisticată, pentru talentul şi zâmbetul tău. Vezi tu, stăpâna mea a participat la concursuri, dar cu îngâmfarea ei a reuşit să îmi distrugă strălucirea! Dacă te hotărăşti să ne asculţi sfatul şi să te duci, roag-o să fie mai modestă! spuse steluţa necunoscută.


-Desigur, îmi pare rău pentru tine, eşti o steluţă bună! zise Steluţa Modestă, mângâind-o.


-Ştii de la ce vine numele meu? întrebă deodată Norotale.


-Ştiu eu! răspunse steluţa necunoscută.


-Las-o pe ea! ţipă deodată Norotale.


-Hmm…Noroc şi………. tale…. nt? întrebă Steluţa Modestă.


-Exact! Pentru că tu se pare că le deţii pe amândouă! Acum trebuie să te las, draga mea. Nu uita: profită de şansa ta! zise Norotale.


Steluţa Modestă se trezi în patul ei, dezorientată. Nu ştia dacă fusese un vis sau dacă totul a fost real. Steluţa norocoasă? Să creadă sau să nu creadă?


Cert este că se duse la mama sa în cameră, pe care o găsi muncind la rochiţa galbenă, pe care a facut-o din nişte materiale mai vechi.


-Îmi pare rău, mamă, nu ar fi trebuit să reacţionez aşa! spuse Steluţa Modestă.


-Draga mea, ce s-a întâmplat atunci? întrebă mama curioasă.


-Vezi tu, nişte steluţe înfumurate mi-au zis că nu am intrat pe merit în concurs şi chiar dacă ar fi aşa, nu am şanse să câştig, pentru că nu am rochie frumoasă! mărturisi în cele din urmă Steluţa Modestă.


-Cum aşa? Toate aveţi şanse egale! Ţi-am pregătit această rochiţă în caz că vrei să te întorci la concurs. Nu îţi rata şansa pentru nişte necioplite! se enervă mama.


-Mulţumesc, mamă! Ştii că eşti steluţa mea norocoasă? întrebă Steluţa Modestă.


-Ooo, draga mea, fac şi eu ce pot, dar te iubesc! o strânse mama în braţe.


-Şi eu te iubesc, mami! spuse şi Steluţa.


Mai erau două zile până la concurs. Dis de dimineaţă, mama şi fiica se prezentară la organizatoare şi o rugară să o introducă în concurs:


-Doamnă, eu nu mă joc aici! Vrea, nu vrea? Nu mai pot face nimic pentru dumneavoastră, aici este un concurs serios! spuse organizatoarea.


-Atunci, de ce fiica mea nu este acceptată de concurente? Nu a ajuns aici pe merit? răbufni Steluţa Minunată.


-Ba da, doamnă, dar…


-Nici un dar, vreau ca fiica mea să aibă şanse egale cu celelalte! Nu vreau să vă spun mai multe! ţipa nervoasă, mama Steluţei.


-Bine, mâine, steluţo, să fii aici la prânz! Daca nu, ia-ţi adio de la concurs! se încruntă organizatoarea.


-Vă mulţumesc, la revedere! murmură Steluţa Modestă.


Astfel pregătirile au început. Rochiţa îi venea superb Steluţei, iar zâmbetul ei o făcea o rochie de nota zece. Mama o ajuta la dans, la jonglerii şi la prezentarea toaletei. Avea un instructor de nota zece.


În ziua următoare, Steluţa noastră Modestă strălucea. Era mai frumoasă ca oricând. Emoţionată şi totodată bucuroasă că steluţa ei va străluci, se duse cu Steluţa Minunată la concurs. Concurentele ingâmfate îşi etalau rochile strălucitoare, ca de obicei, fără nici o şansă de vindecare.


Una dintre ele, cea care i-a vărsat ciocolată caldă îi spuse:


-Ia uitaţi cine a venit! Mai vrei ciocolată caldă, poate nu ai băut în viaţa ta aşa ceva! o luă peste picior aceasta.


-Azi sunt sigură că voi câştiga şi nu vă voi lăsa să îmi stricaţi ziua! Aveţi grijă de voi mai mult, fiţi mai modeste şi atunci veţi fi voi de nasul meu! zise puţin îngâmfată, Steluţa noastră.


Norotale îi făcu cu ochiul de pe tavan, fiind şi ea prezentă, însă vizibilă doar pentru Steluţa Modestă.


Îngâmfatele rămăseseră cu gura căscată. Cum putea această steluţă să le dea lor replică?


-Nu vei lua locul întâi, te asigur! îi spuse o steluţă îngâmfată.


Dar, înainte să apuce să îi dea replică, genericul spectacolului a început.


Steluţa Minunată îşi sărută fiica şi îi ură succes, iar Norotale îi ţinea pumnii strânşi. Toate concurentele urcară pe podium, etalându-şi rochiile. După spectacolul dat de toate îngâmfatele steluţe, care aveau zâmbete forţate , veni şi rândul Steluţei Modeste, care zâmbea natural şi făcea jongleriile pe care le învăţase de la mama ei. Juriul şusotea şi dădea note, în timp ce părinţii aşteptau nerăbdători verdictul. După minute în şir de aşteptări, juriul a decis:


-Şi câştigătoarea de anul acesta este…. Steluţa Modestă! răsună vocea juriului.


Steluţa abia îşi putea încăpea în piele de bucurie. Îi sări în braţe mamei şi îşi primi bucuroasă buchetul de flori. Îngâmfatele lăsară garda mai jos şi în cele din urmă, veniră să o felicite.


-Felicitări, draga mea, îmi pare rău că m-am purtat urât! zise steluţa care i-a vărsat ciocolată odinioară. Atunci află că era Steluţa Zâmbitoare.


-Staţi liniştite, sunteţi iertate! Felicitări şi vouă că v-aţi învins fiţele! le zise Steluţa Modestă.


-Şi ca să ma gândesc bine, chiar ar fi corect să îţi urmăm exemplul, recunoscu steluţa.


Atunci cele două steluţe norocoase coborâră strălucind.


-Bună ziua, steluţele mele câştigătoare: Steluţa Zâmbitoare şi Steluţa Modestă! spuseră cele două steluţe norocoase.


-Cine sunt ele? întrebă uimită, Steluţa Zâmbitoare.


-Eu sunt Norotale, steluţa norocoasă a Steluţei Modeste, iar ea e Zâmby, steluţa ta norocoasă! se prezentară cele două.


-Wow, nu ştiam că am o steluţă norocoasă! spuse Steluţa Zâmbitoare, uimită.


-Ai, iar astăzi ai facut-o să strălucească, fiindcă ţi-ai depăşit fiţele! îi mărturisi Zâmby, care o îmbrăţişă cald.


-Felicitări, draga mea Steluţă Modestă, că nu ţi-ai ratat şansa vieţii! Mulţumesc că mi-ai dat strălucirea, eu voi fi lângă tine, iar când vei privi cerul, steluţa strălucitoare voi fi eu! zise Norotale.


-Deci avem două câştigătoare, nu este aşa? spuseră cele două steluţe.


-Da, îmbrătişare! ţipă Steluţa Modestă.


-Noi o sa trebuiască să plecăm, dar nu uitaţi! Dacă vi se oferă o şansă, să nu o rataţi, pentru că aceea poate fi trimisă de noi, fiindcă ne pierdem strălucirea! ziseră cele două steluţe norocoase, luându-şi rămas bun.


-La revedere, dragele noastre! Vă promitem că nu vom rata şansele vieţii! spuseră acestea, imbrăţişându-se.


Steluţa Zâmbitoare le-a convins şi pe celelalte steluţe să îşi ceară scuze, iar Steluţa Modestă a convins juriul să le acorde şi celorlalte premiul întâi.


Totul e bine când se termină cu bine, iar steluţele noastre au rămas prietene şi astăzi, probabil.


Dragi copii, să nu uitaţi să profitaţi de şansele vieţii şi să ştiţi că fiecare dintre noi avem o steluţă norocoasă care ne face cu mâna şi străluceşte mai puternic seara când ne uităm pe cer! A, şi să nu uitaţi să priviţi cerul şi să o păstraţi în suflet pe Steluţa Modestă, pentru că ea întotdeauna doreşte companie!


 


 

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite