Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Visul lui Săndel, povestire autobiografică de Alexandru Plăcintă







Lui Săndel îi plăcea să viseze...



Când era mic, visele lui nu erau mari, însă fireşti... ca şi a fiecărui copil. La vârsta de cinci anişori vroia doar ca tatăl, ţinându-l de mânuţă, să meargă cu el dintr-un capăt al satului până în celălalt. Pentru Săndel asta ar fi fost ca şi cum ar fi mers pe Piaţa Centrală a ţării, iar toată lumea îi priveşte, îi admiră şi-i aplaudă...



Şi dacă s-ar fi întâmplat una ca asta, Săndel n-ar fi uitat niciodată acea zi... ar fi asemănat-o cu cea mai mare Sărbătoare din viaţa sa...



Săndel foarte mult îşi aştepta tatăl, de aceea veşnic o chinuia pe maică-sa cu întrebarea: „Când se va întoarce?”. Iar mama, cu durere în suflet, de fiecare dată, lăsa ochii în jos şi răspundea una şi aceeaşi: „Tatăl e într-o deplasare de lungă durată, dar nu-ţi face griji, el repede se va întoarce...”  Mama, ca şi fiul, credea în ultima parte a frazei.



Apoi Săndel îi punea mamei alte întrebari, nu mai puţin iscoditoare: „Mămico, dar ce înseamnă „deplasare de lungă durată”? Şi când va fi acest „repede”?



Mama şi la aceste întrebări îi răspundea cum o ducea capul, atunci Săndel se convingea că tăticul numaidecât va veni...



Dar s-a întâmplat aşa, că tatăl lui Săndel nu s-a întors din acea „deplasare de lungă durată” niciodată... Aşa şi n-a avut loc acea sărbătoare în sufletul băiatului, care atât de copilăreşte şi cu răbdare a aşteptat-o. În loc de sărbătoarea întâlnirii cu tăticul, în inima suferindă a lui Săndel a rămas pentru toată viaţa un gol la cuvântul „tată”... 



Toată viaţa micuţul Săndel visa ceva...



În fiecare iarnă în ajunul sărbătorii de Crăciun îşi dorea mult ca şi în casa lui să fie brad cu jucării şi becuşoare, ca şi la verişoara lui Tatiana, iar dimineaţa sub pomul fermecat să găsească numaidecât un cadou...



Dar nici aceasta n-a avut loc în copilăria lui...



La vârsta de cinci anişori Săndel visa şi la jucării adevărate: trenuţ cu locomotivă, maşină, revolver, ca prieteni lui Victor şi Nicolae să moară de invidie când vor vedea aşa bogăţii copilăreşti... Cât de mult ar fi însemnat acestea în comparaţie cu mingile lor din gumă!



 Săndel de bună seamă n-ar fi fost egoist ca ei, le-ar fi dat trenuţul şi maşina să se joace, le-ar fi încredinţat chiar şi revolverul. Cât de mult visa Săndel la una ca asta!!!



Dar, cu părere de rău, şi aceste jucării, pentru el scumpe, nu le-a avut niciodată...



Când Săndel a înţeles că astfel de jucării nu va mai avea, i-a venit în minte o idee: să-şi construiască singur o maşină din materialele de pe lângă casă... Ce fel de maşină va fi, deja avea închipuire: caroseria din scânduri, ferestrele din sticlă, roţile de la un cărucior pentru copii, iar în mişcare va fi pusă cu ajutorul unui lanţ de la o bicicletă.



Dar şi acestui gând frumos nu i-a fost sortit să fie realizat: la maşina visului său nu s-au găsit nici cele mai mici bucăţele de scânduri.



Însă acest vis copilăresc n-a fost uitat – îşi aştepta ceasul potrivit. Când în clasele mai mari profesorul de fizică a povestit la lecţie despre motorul cu ardere internă, Săndel visa deja să construiască o maşină adevărată, însă mai sofisticată ca cele existente...



Toată viaţa Săndel a visat la ceva...



Când a terminat şcoala de opt ani din sat, visa să devină învăţător...



Bunicuţa şi mama, de asemenea, şi-l închipuiau pe Săndel în faţa copiilor. Acum el, Sandu, îşi dă seama cât de fin, fără pic de insistenţă, cele mai dragi fiinţe de pe pământ, doar cu uşoare aluzii l-au adus la alegerea acestei frumoase profesii...



În capul tânărului Săndel, atunci mişunau diferite idei despre educaţia micuţilor. Îşi imagina cum la lecţii va spune cu har copiilor poveştile, pe care nu le-a auzit din gura tatei... iar aceştea le vor asculta cu sufletul la gură. 



Toată viaţa Săndel a visat la ceva...



Fiind elev la Şcoala Pedagogică, el studia şi la şcoala de pictură. În cele mai tainice vise el se vedea student la Academia de Pictură din Leningrad.



Pentru mulţi poate pare straniu, dar el a hotărât să se pună la cale cu bunică-sa, cu ce să se ocupe după terminarea Şcolii Pedagogice. Bunică-sa, femeie de la sat, aflând despre visul nepoţelului, a fost împotriva acestei porniri. În inchipuirea ei profesia de pictor părea periculoasă: el, pictorul, trebuie zilinic să stea ceasuri întregi pe o scară nestabilă şi să deseneze pereţi.



Ea nu dorea ca nepoţelul drag să lucreze în astfel de condiţii. L-a protejat... Săndel, clar lucru, nu s-a opus voinţei ei – aşa a fost educat...



Toată viaţa Săndel visa la ceva...



În Şcoala Pedagogică a studiat profund biologia şi chimia, iar după primirea diplomei de absolvire, şi-a făcut concluzia că are capacităţi de a se înscrie la Institutul de medicină. Poate şi aceasta pare straniu, dar el iarăşi s-a pus la cale cu bunică-sa – să se înscrie la facultate, ori nu. Ea, fără mult să stea la gânduri, şi-a spus cuvântul hotărâtor: „Tu eşti o fire sensibilă... vei boli cu fiecare bolnav alături...”  L-a protejat. Săndel  nici de data aceasta n-a contrazis-o... Aşa era educat...



Toată viaţa Săndel visa la ceva...



Atunci în sufletul lui a apărut un alt vis – să-şi prelungească studiile la Institutul Pedagogic. Bunicuţa a acceptat această hotărâre. Săndel a depus documentele la Institut.



Însă, după ce s-a întors acasă, cum se spune în popor „l-a mâncat limba”, tare vroia să-i povestească bunicuţei în detalii impresiile despre oraşul în care va învăţa... N-avea răbdare să-i spună că Institutul se află la sute de kilometri de casă, că a trecut podul peste un râu mare...



„Ce-ţi complici viaţa? Dacă, nu dă Doamne, se iscă un conflict între părţile de pe diferite maluri, tu ce te faci? Doar aceeaşi facultate poţi s-o termini şi în capitală!”, a zis bunicuţa...



Ea îşi proteja nepoţelul, cu toate că de dată această el n-a fost de acord... Dar gândindu-se un timp în mintea lui, a acceptat părerea bunicăi – aşa era educat.



 A doua zi dis-de-dimineaţă, Săndel a urcat în tren şi a plecat în acel oraş îndepărtat de satul natal. Peste câteva zile a depus documentele la Universitatea de Stat, la facultatea de biologie.



Necătând la toate, bunica lui Săndel era cea mai bună din lume.



După absolvirea Universităţii, Săndel avu posibilitatea să-şi realizeze multe din visele sale... Astfel, în fiecare an, în casa lui, înainte de Crăciun era împodobit bradul cu jucării, ghirlande şi multe-multe becuşoare... iar dimineaţa, sub el, găsea cadouri de la oamenii dragi şi apropiaţi.



Săndel a simţit cu inima marea bucurie de a ţine de mânuţă copiii săi, plimbându-se zilnic pe străzile oraşulului în care locuia. Cu vremea şi-a procurat şi automobil, cu care a circulat în multe ţări din lume. Săndel cu întreaga familie vara mergea la mare. Iar de revolver nu mai avea nevoie. Arma lui principală era muncă, mintea ageră, puterea voinţei, puncualitatea şi disciplina.



Săndel a înţeles că visele se împlinesc, trebuie doar să le ai şi să tinzi spre ele...



Dar că Săndel n-a avut fericita soartă se meargă prin satul natal, ţinându-se de mâna tatălui, n-a depins de el...



Pentru visele neîmplinite, Săndel nu-i judecă pe părinţi, el doar le mulţumeşte din suflet pentru că i-au dat ceea ce este cel mai scump pentru fiecare om pe Pământ – viaţa.



 



 



 

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite