La 3 februarie 1954 a plecat dintre noi Ionel Teodoreanu




„Un zmeu ridicat de mâna copiilor este mai aproape de Dumnezeu decât o biserică ridicată de mâna oamenilor.” (Ionel Teodoreanu)

Ionel Teodoreanu, cu numele real Ioan-Hipolit Teodoranu (6 ianuarie 1897, Iași - 3 februarie 1954, București), a fost un romancier și avocat român interbelic, considerat poet al adolescenței, minunat evocator al vieții și al gândirii copiilor și adolescenților.
Profesează avocatura, dar este atras și de beletristică, debutând în anul 1919 cu schița Bunicii, în revista „Însemnări literare”, condusă de Mihail Sadoveanu și George Topârceanu. În aceeași revistă publică și seria de poeme în proză intitulată Jucării pentru Lily.
Editorial, debutează în anul 1923, cu volumul de nuvele Ulița copilăriei.
Ionel Teodoreanu a scris peste 20 de cărți în proză, dar cel mai mare succes l-a avut cu romanul La Medeleni, trilogie compusă din volumele Hotarul nestatornic, Drumuri și Între vânturi, publicate în perioada 1925-1927, în revista „Viața Românească”. La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generației interbelice, un scriitor consacrat, având în palmaresul său literar trei volume de largă circulație, ce-l impun atât în fața publicului, cât și a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmă. Trilogia La Medeleni a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobișnuite succese, atât de public, cât și de librărie, din câte a cunoscut vreodată un scriitor român. Apariția acestui roman este momentul cel mai de seamă din ansamblul biografiei scriitoricești a lui Ionel Teodoreanu, el intrând sub tutela tiranică a primelor sale scrieri. De acum încolo, va avea de purtat această povară a gloriei timpurii, așteptările criticii și ale publicului fiind mult mai mari.
În perioada 1930-1933, deține postul de director al Teatrului Național din Iași, singura funcție oficială pe care o are de-a lungul vieții, perioadă în care practică și avocatura și scrie.
Scrisul i-a ocupat cea mai mare parte a timpului liber, iar cele mai multe cărţi ale sale s-au născut în lungile zile de vară, când se retrăgea cu familia la Mănăstirea Agapia din Neamţ. Despre scris nu se poate spune că a fost doar o pasiune pentru avocatul Ionel Teodoreanu, fiindcă literatura i-a fost vocaţie şi profesie. Printre pasiunile sale s-a numărat și sportul, în special patinajul şi boxul.
Ionel Teodoreanu este și evocatorul orașului Iași, oraș în care s-a născut și a trăit până în anul 1938. În aproape toate romanele sale, acțiunea se desfășoară în „dulce Târgul Ieșului” (așa cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit acest oraș.
Aprecierea de care se bucură în lumea scriitorilor contemporani lui e sintetizată de Liviu Rebreanu care, întrebat ce prozatori din generația ivită după Primul Război Mondial i-au reținut atenția, îl menționa pe Ionel Teodoreanu printer primii: „(…) îi transmit salutul și mulțumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris și pe care le-am citit cu atât mai mare plăcere, cu cât eu nu le-aș fi putut scrie niciodată”.


OPERA:
La Medeleni, vol. I-III (1925–1927)
Turnul Milenei (1928)
Bal mascat (1929)
Fata din Zlataust (1931)
Golia (1933)
Crăciunul de la Silivestri (1934)
Lorelei (1935)
Arca lui Noe (1936)
Secretul Anei Florentin (1937)
Fundacul Varlamului (1938)
Prăvale Baba (1939)
Ce-a văzut Ilie Pânișoară (1940)
Tudor Ceaur Alcaz, vol. I–IV (1940–1943)
Hai-Diridam (1945)
La porțile nopții (1946)
Să vie Bazarcă (1947, apărut postum in 1971)


Scrieri cu caracter memorialistic:
Ulița copilăriei (1923)
În casa bunicilor (1938)
Iarbă (1938)
Întoarcerea în timp (1939)
Masa umbrelor (1946)


Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Personaje indragite

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite