Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Fetița din Floare: A șasea întâlnire inițiatică (Bătrâna), de Petre Crăciun




Femeia, îmbrăcată sărăcăcios, cu haine vechi, roase de vreme, trecută de 70 de ani, venea în fiecare dimineață în fața stației principale a metroului. De ani de zile aducea cu ea un coș de răchită, plin cu flori multicolore. Erau flori de grădină, cultivate în cei opt metri pătrați de curte, singura avere pe care o avea bătrâna. Era cunoscută drept „femeia care dăruiește flori”. Era destul de ciudat, pentru că venea la metrou cu gândul de a vinde florile din coș, pentru a-și asigura hrana zilnică. Dacă oprea cineva și o întreba cât costă buchetul, se uita lung, foarte lung la fața acelui om. Îl studia de parcă ar fi vrut să-i facă portretul. Îi privea trăsăturile feței, dar mai ales ochii. Dacă nu îi plăcea ceea ce vedea, dacă omul i se părea rău sau fățarnic, cerea un preț exorbitant. Omul se mira și pleca mai departe. Mulți se întrebau dacă nu cumva este nebună.
„Poate sunt, răspundea ea acelor priviri piezișe. Fiecare om cu năpasta sau cu bucuriile lui.”
Dacă cei care se opreau să întrebe de preț îi plăceau, le făcea cadou câte un buchet de flori frumos colorate, proaspete, rupte în acea dimineață din micuța ei grădină.
Seara pleca acasă, la fel de săracă, fără să fi vândut nimic. Se întâmpla să mai primească una, două monede de la trecători mai darnici și cu acei puțini bani își cumpăra o pâine sau o sticlă de lapte. Suficient pentru a avea cu ce trăi până a doua zi.
Rose admira de minute bune florile din coșul de răchită. La rândul său, Bătrâna o studia cu mare plăcere pe fetiță, sorbind-o din priviri.
– Îţi dăruiesc un buchet de garofițe, zise femeia. Sunt foarte parfumate. Le-am cules din grădina mea în această dimineață.
Fetița mirosi florile, apoi i le întinse lui Iris.
– Miros dumnezeiește, spuse femeia. Vreau să cumpăr și eu un buchet.
Bătrâna o privi cu căldură, oferindu-i și ei un buchet de garofițe.
– Pentru oamenii buni sunt cadou. Florile nu au preț.
– Dar dumneavoastră din ce trăiți? întrebă Iris. Cred că florile sunt singura sursă de trai.
– Asta contează mai puțin, zise Bătrâna. Important este să ajungă la oamenii buni.
– Și dacă aveți un client care nu vă place? întrebă fetița.
– Se întâmplă uneori să oprească persoane care nu îmi plac. Nu foarte des, pentru că oamenii răi nu cumpără flori. Ați observat? Oamenii răi investesc în lucruri urâte sau dăunătoare.
– Oamenii răi nu cumpără flori, repetă Rose. Hm, cred că aveți dreptate. Și pe cei răi care doresc, totuși, să cumpere, cum îi îndepărtați?
– Le cer un preț atât de mare, încât au impresia că sunt nebună și nu știu cum să plece mai repede…
– Sunteți un om minunat, spuse fetița. Iar gestul dumneavoastă, de a oferi flori numai oamenilor buni, mi se pare extraordinar. Iubiți florile, nu este niciun secret, dar ce înseamnă ele pentru dumneavoastră?
– Florile? Hm, cred că sunt o mică poartă prin care se poate intra în Rai, spuse femeia. Să vă povestesc ceva care s-a întâmplat demult, în urmă cu peste 30 de ani. Eram tot aici, într-o zi ploioasă. Nu vândusem nimic și eram tare udă. Îmi era frig și mă gândeam să merg acasă. La un moment dat, am văzut pe stradă o femeie care mergea prin ploaie, îmbrăcată de casă, foarte subțire. Avea privirea pierdută și era foarte speriată. S-a uitat spre mine și mi s-a părut că are o clipă de emoție când vede florile. M-am dus după ea și i-am dăruit cel mai frumos buchet de flori pe care îl aveam. M-a privit foarte mirată, chiar speriată. A luat florile după mai multe insistențe. Le-a dus la piept, în dreptul inimii și a continuat să meargă prin ploaie. Cine știe unde mergea? Cine știe dacă aveam să o mai văd vreodată?
Am văzut-o, pe negândite, după o lună. O femeie foarte elegantă, frumoasă, s-a oprit în fața mea și mi-a întins mâna.
„Iulia. Mă mai țineți mine?”
„Nu, am răspuns eu cât se poate de sincer”.
„Acum o lună mi-ați dăruit un buchet de flori. Vă amintiți de mine?”
„Acum îmi amintesc, dar erați altfel…”
„Altfel? Sunteți foarte amabilă. Eram pe punctul de a-mi lua viața. Plecasem de acasă cu gândul să mă arunc în fața unui autoturism. Era chestiune de minute sau poate de secunde. Căutam strada unde să-mi duc la îndeplinire gândul. Și atunci am văzut florile dumneavoastră… Apoi ați venit la mine, iar eu nu înțelegeam ce căutați acolo, de ce nu mă lăsați să mor”.
„Dumnezeule, nu am bănuit nicio clipă tensiunea acelui moment”.
„Am primit florile pentru a nu refuza, dar doream să le arunc la primul coș de gunoi. Nu am putut face acest lucru, pentru că o forță pozitivă, nouă, curată s-a născut din acel buchet și m-a cucerit puțin câte puțin. Am stat minute în șir în fața unui coș de gunoi, cu gândul de a face gestul. Dar nu am putut. Nu știu cum, dar sufletul meu a început să fie cuprins de o liniște pe care nu o înțelegeam. M-am speriat, credeam că visez. Dar nu visam. Ploua, iar apa care venea peste mine mă curăța de gândurile rele, de intențiile mele.”
Femeia elegantă făcu o pauză lungă, apoi scoase buchetul de flori dintr-o sacoșă.
„M-ați salvat și am venit să vă mulțumesc. Am trecut cu bine peste acel moment cumplit și m-am împăcat cu gândul că pierderea unui bărbat care pleacă cu o altă femeie nu este un motiv să părăsești această lume.”
– Mi-a sărutat mâinile și m-a ținut vreme îndelungată în brațe. Fără să vorbim, fără să ne privim, fără să respirăm. Ne-am mai întâlnit de câteva ori. De fiecare dată venea la mine pentru a lua flori. Ultima dată am văzut-o foarte fericită. Se îndrăgostise de un alt bărbat și se pregăteau să plece împreună în Statele Unite.
– Frumoasă poveste, spuse Iris.
– Florile au salvat-o, pentru că ele au puterea de a vindeca răni atât de adânci, spuse fetița.
– Ești atât de mică și ți-ai dat seama de acest adevăr? se bucură bătrâna. Eu sunt o femeie simplă, dar am convingerea că florile pot vindeca răni ale sufletului, dar și ale corpului. Este acea forță pozitivă, nouă, despre care vorbea femeia salvată de la sinucidere.
Micul Curcubeu, care ascultase cuminte toată acea frumoasă istorie, o întrebă pe bătrână:
– Vă supărați dacă ne arătați și nouă grădina dumneavoastră? Cred că nu există un loc mai frumos pe lume…
Femeia răspunse fără să stea pe gânduri:
– Este cea mai mare bucurie pe care mi-o puteți face. Nimeni nu mi-a propus până acum să îmi viziteze grădina. Să mergem!

*

Grădina Bătrânei era ca un tablou impresionist. Era acolo o multitudine de flori, de toate culorile, așezate pe mai multe rânduri. Erau atât de vesele, încât parcă râdeau în soare ca niște copii cuminți.
Femeia începu să le vorbească oaspeților săi despre fiecare floare. Le cunoștea pe toate ca pe niște prieteni. Le dăduse și nume. Le știa toate problemele, toate dorinţele. Unele aveau nevoie de mai mult soare, altele trebuia udate mai des, sau mai rar. Mai erau și flori care aveau nevoie de mai multă umbră. Unele erau mai plăpânde, altele mai rezistente. Femeia era ca o enciclopedie în care nu erau imagini, ci frânturi de suflet. O pagină, o floare, o altă pagină, o altă floare.
– Sunt seri, atunci când le ud, spuse Bătrâna, când mi se pare că le aud cântând. Nu am spus nimănui acest lucru, pentru că m-ar socoti nebună. Dumnevoastră, care veniți aici pentru prima dată, vă pot spune: florile mele cântă. Mă credeți?
– Toate florile cântă atunci când sunt fericite, spuse Rose.
– Le-ai auzit și tu, copila mea?
– Este mai mult decât atât. Eu am trăit, până acum câteva zile, într-o floare. Iar Trandafirul Roșu, în care m-am născut eu, cânta de fiecare dată când era udat de doamna Thomas, stăpâna grădinii.
– Te-ai născut într-o floare…, zise gânditor Bătrâna, fără să pună nicio clipă la îndoială spusele fetei. Cât de mult te invidiez... Și eu aș fi vrut să mă nasc și să trăiesc acolo… Cred că este o lume mult mai frumoasă decât a noastră.
– Este o lume mult mai liniștită, spuse Rose. O lume în care nu există răutate, frică sau gânduri rele. Este, însă, armonie, recunoștință, echilibru, muzică și multă iubire. Florile sunt capabile de multă iubire. Iubesc pământul în care cresc, soarele care le încălzește, o iubesc pe stăpâna care le udă, îi iubesc pe cei care le admiră, îi iubesc pe copiii care trec dimineața pe lângă ele în drumul lor spre școală. Îi iubesc pe cei care le cumpără și le duc în curțile sau în casele lor.
– Vedeți, spuse femeia, de aceea nu vreau să vând flori unor persoane care nu îmi stârnesc încrederea, care nu îmi plac. Cum să le las pe mâna unor oameni cu care eu nu aș sta în casă?  
– Aveți un suflet frumos ca o floare, spuse Iris.
Bătrâna zâmbi, cu gândul departe, departe.
– Mi-aș dori ca atunci când voi pleca de pe această lume să-mi continui existența într-o floare, zise ea. Cel mai mult mi-ar plăcea să fie acest bujor, spuse ea, arătând într-o anumită direcție. Este floarea care îmi place cel mai mult.
– Dacă vă doriți foarte mult acest lucru, spuse Iris, atunci vi se va întâmpla.
– Credeți că sunt șanse? Ar fi minunat să fiu, măcar pentru o zi, sufletul unei flori. Iar inima mea să pulseze culoarea care dă prospețime petalelor.
– Într-o bună zi, spuse Iris, veți fi inima acestui bujor, iar eu am să vin să vă ud.
Femeia era întruchiparea fericirii. Închise ochii, iar gândul său plecă nu foarte departe, spre floarea pe care o iubea cel mai mult. Când îi deschise, după minute bune, Iris, Rose și Micul Curcubeu nu mai erau lângă ea. Cu toate acestea, știa că promisiunea femeii avea să se împlinească. Nu știa cine era, nu știa ce puteri avea, dar era convinsă că, într-o bună zi, urma să devină Femeia din Floare.




Grafică de Anca Smărăndache

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite