Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Fetița din Floare: A cincea întâlnire inițiatică (Copilul răsfățat), de Petre Crăciun




Locuia într-un cartier cu foarte mulți copii, dar niciunul nu era ca Nick. Nuuuu! Ferească sfântul! În primul rând, Nick era fiul primarului din localitate și pentru acest lucru credea că totul i se cuvine. De la micile plăceri, la cele mari. Mai ales la acestea din urmă. Avea toate jucăriile apărute în magazine, toate jocurile pe calculator, toate instrumentele sportive, cei mai exotici câini. Orice moft i se îndeplinea, pentru că Nick era singurul copil al familiei și trebuia să se simtă cât mai bine în pielea lui.
Băiatul, acum în vârstă de 8 ani, se plictisea repede de toate și căuta alte modalități de a-și petrece timpul. În special în vacanțe, când nu mergea nici la școală, era nenorocire. Nu-i mai ajungeau tonele de jucării sau de jocuri, fiind mereu în căutarea altora noi.
De la o vreme începuse să distrugă, bineînțeles din plictiseală, straturile de flori din propria curte. Îl pândea pe grădinar și, când acesta nu era atent sau când pleca acasă, se apuca să le culce la pământ, să le facă una cu gazonul.
A doua zi grădinarul o lua de la capăt, sădea alte flori, fără să-i mai spună primarului care nu prea suporta să-i fie vorbit de rău copilul. Cel mai bine se înțelegea cu doamna, care îi dădea imediat banii necesari pentru a repara ceea ce stricase Nick cu o zi înainte. Iar cum tatăl venea mereu foarte târziu de la slujbă, nici nu observa că florile fuseseră înlocuite.
Totul ar fi mers așa vreme îndelungată, însă Nick nu s-a mulțumit cu distrugerea florilor din propria grădină, ajungând să facă ravagii și în cele din vecinătate. De vreo două spătămâni, mama sa începuse să fie oprită pe stradă pentru reclamații. Inițial, femeia încercase să nege realitatea, însă Nick fusese surprins de camerele de luat vederi. Ce era de făcut? Dacă ar fi auzit, primarul ar fi făcut o criză de nervi, aruncând toată răspunderea asupra sa, care stătea acasă pentru a se ocupa de educația copilului? Încercase să vorbească cu Nick, să îi spună care era pericolul, dar acesta nega cu tărie că era vina lui. Nici măcar probele video nu îl făceau să ajungă la sentimente mai bune. Femeia era disperată, pur și simplu. Iată de ce, vizita celor trei o bucură din cale-afară, sperând că un dialog cu mai multe persoane străine putea avea urmări benefice asupra fiului său.
– Cine sunt ei? o întrebă Nick pe mama sa, în momentul în care Iris își făcu apariția, împreună cu cei doi copii.
– Doresc să stea de vorbă cu tine despre flori, spuse mama sa. Te rog să ai amabilitatea să discuți cu dânșii.
– Nici nu mă gândesc, zise Nick, de ce să stau de vorbă? Nu am ce discuta despre flori cu acești oameni pe care nu îi cunosc, mai adăugă el, ridicându-se în picioare pentru a părăsi terasa unde avea loc discuția.
– Ești tare răsfățat, spuse Rose, exact cum te-a descris Învățătorul. Poate chiar și mai rău. Tu ce spui? întrebă fetița spre Micul Curcubeu.
– Sigur mai rău, răspunse acesta.
– Mamă, să vedeți ce vă fac! zise Nick, foarte nervos, ridicându-se de pe scaun. Să vedeți ce vă fac…
– Hai să vedem ce ne faci! replică Rose, foarte hotărâtă.
– De fapt, nici nu ar trebui să îmi pierd vremea cu voi, spuse Nick. Nici nu știu cine sunteți și ce vreți de la mine.
– Vrem să discutăm despre relația pe care o ai cu florile, lămuri Iris problema pentru care se aflau acolo.
– Nu am nicio relație cu florile și dacă vreți să vă spun adevărul, le și urăsc.
– Cum poți spune așa ceva? se supără Rose. Nu ți-au făcut niciun rău.
– Nu mi-au făcut nici bine, iar mie îmi place să le rup, să le smulg din rădăcină, să le culc la pământ, să le calc în picioare. Poftim, acesta sunt eu!
– De ce te porți atât de urât cu ele? întrebă fetița. Florile sunt cel mai minunat lucru pe care ni-l oferă acest pământ. 
– Proooostii! spuse Nick. Sunt atâtea alte lucuri minunate, iar voi mă bateți la cap cu florile voastre. Ia spuneți, sunteți de la vreo asociație de protecție a florilor? Parcă așa am auzit că se numesc…
– Și dacă am fi? întrebă Rose. Dacă am fi venit la tine pentru a te pedepsi pentru faptul că strici florile din grădinile oamenilor?
– Dacă ar fi așa, aș vorbi cu tata să îmi trimită un avocat care să mă reprezinte în relațiile cu voi și nu aș mai deschide gura de acum înainte.
– Ești foarte pregătit atunci când este vorba despre drepturile tale. Dar drepturile florilor de ce nu te interesează? mai întrebă fetița.
– Pentru că ele nu au drepturi. Sunt niște amărâte de flori pe care le înlocuiește grădinarul atunci când eu le distrug. Trebuie să facă și el ceva pentru că de asta este plătit de tata. Logic, nu?
– Mie nu mi se pare la fel de logic, spuse și Micul Curcubeu. Contează și munca acestui om, dar mai ales faptul că omori niște flori care, altfel, ar avea și ele viața lor.
După ce termină de spus ce avea de spus, Micul Curcubeu începu să zâmbească mulțumit. Îi venise o idee magistrală. Întotdeauna avea la el un aparat de fotografiat digital. Îl scoase din haină și spuse către Rose, pe care o avertiză făcându-i cu ochiul.
– Nick, trebuie să îți spunem adevărul.
– Ce adevăr să îmi spuneți? zise Copilul Răsfățat. Cine sunteți voi de fapt?
– Suntem de la revista pentru copii „Universul copilăriei”. Sper că ai auzit de ea…, zise Micul Curcubeu.
– Mda, am auzit, spuse Nick destul de echivoc. Ce este cu revista asta?
– Noi suntem redactori la revistă, așa este, Rose?
– Așa… este, zise fetița, luată prin surprindere.
– Și avem în paginile ei două tipuri de portrete de copii: „Copilul bun” și „Copilul rău”.
– Și eu cu ce vă pot ajuta? întrebă Nick, temându-se să anticipeze solicitarea celor doi redactori.
– Am auzit foarte multe lucruri rele despe tine și ne-am gândit…
– Ne-am gândit, continuă  Rose ideea, să îți dedicăm ție articolul „Copilul rău” din această lună. Ei, ce spui? Cred că nu vei avea nimic împotrivă, din moment ce ești mândru de faptele tale…
– Ia stați puțin, spuse răsfățatul, cum adică să scrieți despre mine?
– Da, să arătăm cum distrugi florile… Facem și câteva poze mai reprezentative, cu tine în acțiune… Va fi un articol pe cinste.
– Băi, uite ce este… Mie nu-mi place să mă dați voi în revista voastră. Ce va spune tata când are să mă vadă acolo? Voi știti cine este tata?
– Am auzit că este primar, spuse Micul Curcubeu. Ce importanță are? Articolul ți-l dedicăm ție, tu vei fi eroul ediției.
– Cum adică erou? Vreți să râdă toți copiii din țară de mine? Mergeți și căutați alt copil rău!
– Am căutat, spuse Rose, dar unul mai potrivit decât tine pentru articolul nostru nu am găsit, te rugăm să ne crezi. Uite, propun să facem chiar acum fotografiile. Domnule fotoreporter, ești gata?
– Ca de obicei, spuse Micul Curcubeu. Putem merge chiar acum în grădină.
– Unde să mergem? întrebă Nick.
– În grădină, să rupi florile, iar noi să facem fotografiile, spuse Rose. Să mergem pentru că noi trebuie să scriem și texul până mâine de dimineață. Peste două zile revista va ajunge la toți copiii.
– Eu nu merg cu voi și nu am de gând să rup nicio floare, spuse Copilul Răsfațat, spre uimirea mamei sale, care urmărea, fără să participe, toată discuția.
– Cum nu vrei să rupi? se miră Micul Curcubeu. Tocmai acum când avem de făcut un articol despre tine?
– Da, tocmai acum.
– Să venim mâine? licită fetița.
– Veți veni degeaba. Nu am de gând să rup nici mâine florile.
– Putem afla de ce? întrebă Rose, zâmbind bucuroasă.
– Pentru că nu vreau să vă dau satisfacție. Până acum am rupt câte flori am vrut, pentru că așa am vrut eu. De acum nu mai rup flori, tot pentru că vreau eu. Nu pentru că ați venit la mine și m-ați speriat cu articolul vostru. Este clar?
– Destul de clar, suspină fetița. Domnule fotoreporter, se pare că trebuie să căutăm alt subiect. Copilul nostru rău s-a făcut unul cuminte.
– Să nu credeți una ca asta, râse Nick. Găsesc eu alte idei. Nici nu știți ce imaginație bogată am…
– Atunci vom reveni pentru că articolul nostru nu se referea neapărat la flori, ci la comportamentul tău, în general. Dacă vei fi neascultător, te dăm la revistă. Dacă vorbești urât cu cei mari sau cu alți copii, iar apari în revistă.
Pentru prima dată, Nick rămase pe gânduri, semn că toată argumentația celor doi „redactori” avusese efect.
În final, se despărți de Rose și de Micul Curcubeu ca niște adevărați prieteni. Iar la plecare, le dărui câte o jucărie dintre cele mai frumoase, rugându-i să-l ocolească și să se îndrepte către alte meleaguri pentru a-şi scrie articolul.

Grafică de Anca Smărăndache

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite