Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Fetița din Floare: A patra întâlnire inițiatică (Alpinistul), de Petre Crăciun




Rose se întâlnise deja cu trei dintre persoanele pe care i le recomandase Învățătorul. Erau atât de diferite… Îndrăgostitul nu semăna cu ceilalți doi, după cum nici Cercetătorul sau Negustorul de Flori nu aveau nimic în comun cu domnul de la Grădina Botanică, Sera nr. 5. Venise ziua să se întâlnească, de data aceasta, cu Alpinistul. Oare ce surprize mai avea pentru ea?
Pentru a ajunge la acesta, cârdul de păsări multicolore avusese de parcurs o distanță mai mare, pentru că cel de-al patrulea personaj locuia departe, la poalele unui munte înalt, cu crestele încă înzăpezite, deși era vară.
Alpinistul era un bărbat mai tânăr, puțin trecut de 35 de ani. Era instructor la un club de alpinism și tocmai terminase o ședință de pregătire cu o grupă de tineri. Îi primi foarte jovial pe Iris și pe cei doi copii, mai cu seamă când auzi că este rugat să vorbească despre pasiunea sa pentru flori.
– Este o poveste veche, spuse Alpinistul. În urmă cu 20 de ani am îndrăgit acest sport. Profesorul meu, un reputat alpinist, mi-a vorbit, printre altele, și despre frumusețea plantei numită de unii Floarea-reginei, iar de alții Floarea-de-colț. Deși practicase acest sport vreme de 30 de ani, nu avusese prilejul de a descoperi prea multe plante. Nu este nevoie să vă spun că în mintea mea s-a născut ideea de a găsi eu însumi cât mai multe astfel de plante și de a le aduce acasă. Prima am găsit-o, în urmă cu 15 ani, în Ceahlău. Eram împreună cu un grup de prieteni, dar eu sunt cel care a avut șansa de a o descoperi. Să v-o arăt, am presat-o și am pus-o în această ramă.
Alpinistul reveni cu o ramă de lemn, sub a cărei sticlă se afla o minunată Floare-de-colț.
– Priviți cât de frumoasă este, spuse bărbatul. Și este trofeul meu, numai al meu, mai adăugă el, plin de importanță.
Rose privi cu tristețe floarea, gândindu-se că viața îi fusese curmată pentru a bucura orgoliul unui om. Unui singur om! Își reprimă orice gând, pentru a nu se grăbi cu aprecierile la adresa unei persoane pe care nu o cunoștea.
– Să vă spun mai departe, zise Alpinistul, pentru că povestea este abia la început. La doi ani după acest minunat trofeu, am mers în Munții Pirinei, împreună cu altă echipă de alpiniști. După vreo două zile de escaladă, ce credeți? Făcusem o mică pauză de masă și tocmai ne pregăteam să ne reluăm ascensiunea.
Mi-am aruncat, dintr-o întâmplare, privirea într-o direcție căreia nu îi dădusem vreo atenție și am găsit o nouă Floare-de-colț. Una cu o tulpină mai mare decât cea descoperită în România. Și mai frumoasă decât prima. Vă rog să o priviți și pe aceasta pentru că o am și pe ea în ramă.
Iris, Micul Curcubeu și Rose priveau cu tristețe floarea care împodobise, la un moment dat, ca o bijuterie naturală, Munții Pirinei. Iar mirajul existenței sale se oprise brusc, pentru a ajunge, tot într-o ramă, alături de cealaltă floare, găsită în Munții Ceahlăului.
Alpinistul era contrariat că oaspeții săi nu își manifestau entuziasmul, așa cum se întâmpla de fiecare dată atunci când se lăuda cu trofeele sale.
– Nu vă plac florile mele? întrebă cu o falsă timiditate Alpinistul.
– Ne plac foarte mult, spuse Iris, dar…
– Stați să vă arăt trofeul nr. 3. De data aceasta este vorba despre o Floare-de-colț pe care am găsit-o tot în Munții Carpați, în urmă cu cinci ani. Domnule, am început să am ochiul format. Să nu vă imaginați că eram singur! Nicidecum. Mai eram cu vreo cinci alpiniști, dar eu am văzut-o și pe asta.
Priviți-o, este o minunăție de floare. Mai mare decât prima găsită în România. Ei, cum vi se pare?
– Domnule, zise Rose, la dumneavoastră florile reprezintă niște trofee. Adevărat?
– Sigur, recunoscu franc Alpinistul. Dar ce ar mai putea reprezenta?
– Multe, spuse fetița. Dar să revenim la dumneavoastră și la aceste rarități naturale pe care le aduceți acasă pentru a le înrăma. Adevărat?
– Cât se poate de adevărat, spuse bărbatul. Dar ce se întâmplă, nu vi se par bine înrămate? Eu cred că sunt…
– Nu rama este problema, se supără fetița, ci modul în care vă purtați cu aceste minuni ale pământului. Dumneavastră știți cât de puține plante de acest fel cresc pe pământ?
– Evident că știu, zise bărbatul. Acesta este și motivul pentru care le colecționez. Ca să arăt celor care mă vizitează cât de importantă este colecția mea.
– Asta sunteți, zise fetița: un colecționar!
– Da, se poate spune și așa, fără să greșim. Sunt un colecționar de flori-de-colț, iar colecția mea este unică în România. Am patru astfel de trofee și, dacă îmi ajută Dumnezeu, sper să mai găsesc încă vreo două, trei.
– Sper să nu vă ajute, spuse Fetița din Floare. Ați provocat și așa destulă suferință printre aceste flori rare. Cred că sunteți persoana cea mai urâtă printre florile-de-colț…
– Vorbești de parcă aceste flori ar avea conștiință și de parcă ar ști ce se întâmplă cu ele.
– Credeți că florile nu știu ce se petrece cu ele? Că le este indiferent dacă le lăsați să trăiască atâtea zile câte le-a dat Dumnezeu sau dacă le rupeți și le aduceți acasă pentru a le adăuga la colecția dumneavoastră?
– Eu așa cred, zise bărbatul și o spun cu sinceritate. Florile nu au simțire, nu conștientizează dacă au fost culese pentru a ajunge, așa cum spuneai, în colecția mea. Una extrem de prețioasă, trebuie să recunoașteți. Ehei, câte persoane nu am impresionat eu cu această colecție… Și bărbați și femei. Dar mai ales femei…
– Pe mine nu mă impresionează, spuse Iris. Aș spune că dimpotrivă.
– Este o opinie, zise calm Alpinistul. Nu vă cer să-mi împărtășiți opiniile, după cum nu-mi puteți cere să le împărtășesc eu pe ale dumneavoastră. Și eu care credeam că ați venit să-mi admirați colecția…
Fetița din Floare era foarte mâhnită.
– Domnule Alpinist, sper să mă credeți că florilor nu le este indiferent ce se întâmplă cu ele, că au suflet, că știu când cineva le face bine, iar altcineva le face rău. Că știu să se bucure, că suferă dacă li se curmă viața, că au memorie, iubesc și au nevoie de iubire…
– Excelent! spuse Alpinistul. Este o compunere excelentă, dar subiectul cred că este o ființă umană. 
– Nu, domnule, acum vorbeam despre flori.
– Florile sunt capabile de toate aceste lucruri? se miră bărbatul. Nu am mai auzit niciodată așa ceva. Și apoi, de unde știe un copil toate aceste secrete despre flori? Îmi poți răspunde?
– Am să vă răspund. Numai dumneavoastră. Fac o excepție pentru că sunteți atât de neîncrezător și de crud. Aflați, domnule, că eu m-am născut și am trăit, până acum patru zile, într-o floare, mai exact într-un trandafir roșu.
Alpinistul începu să râdă și râse vreme de câteva minute.
– Iar eu m-am născut pe Marte, spuse el, după ce își reveni din râs, de unde am venit acum cinci zile. Să fim serioși… Credeam că stau de vorbă cu oameni normali. Doamnă, dumneavoastră de unde veniți?
– Din Grecia Antică, spuse femeia cât se poate de serios, și sunt zeița Iris.
– Vedeți? zise Alpinistul. Vedeți că nu sunteți normali? Iar tu, cel mic, cine ești și de unde vii?
– Eu sunt fiul Marelui Curcubeu, zise băiatul.
– Aha, deci tu ești fiul Marelui Curcubeu! V-ați vorbit să vă bateți joc de mine? Fetița s-a născut într-o floare, doamna este zeiță, iar tu, băiete, ești fiu de Curcubeu. Eu știți cine sunt? Sunt Mozart și acum trebuie să plec pentru că voi avea un concert. Vă rog să mă scuzați, zise el, părăsind îmbufnat încăperea Clubului de alpinism.

Grafică de Anca Smărăndache

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite