Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /home/literatu/lib/db/DB.php on line 46

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256

Deprecated: mysql_escape_string(): This function is deprecated; use mysql_real_escape_string() instead. in /home/literatu/lib/db/db.lib.php on line 256
Literatura copii

Fetița din Floare: A treia întâlnire inițiatică (Negustorul de Flori), de Petre Crăciun




Era un bărbat robust, de vreo 50 de ani. Făcea negoț cu flori de când se știa. Îl moștenise de la părinți, iar aceștia, de la părinții lor. Prin urmare, era negustor de flori din tată în fiu. Era cunoscut în toată zona, pentru că avea sute de specii de flori, de toate mărimile, de toate culorile, de toate proveniențele. Flori de grădină, de ghiveci, perene sau anuale, flori exotice, flori rare, tot felul de flori. Dacă nu găseai la el o anume floare (ceea ce se întâmpla foarte rar), ți-o aducea în termen de o zi, două sau mai multe, în funcție de distanță. Dacă era nevoie și dacă prețul obținut era unul bun, îți putea aduce o floare chiar de la capătul lumii.
– La mine, totul se socotește în termeni de profit, deschise el vorba față de oaspeții care îi călcaseră pragul prăvăliei. Sunt clienți care nu se uită la bani și doresc să aibă în grădină flori din Japonia, din China, din America Centrală. Eu am o rețea de colaboratori în întreaga lume. Nu fac decât să iau legătura cu ei și să văd unde poate fi găsită floarea dorită, cât costă și cum o pot transporta până aici. Cel mai greu este cu transportul, care durează mult, iar planta se poate usca în acest timp. Iată de ce am început să trimit un om al meu pentru fiecare transport. El răspunde cu capul de soarta florii. O îngrijește, o udă, o ferește de factorii care îi dăunează. Într-un cuvânt, mi-o aduce în cele mai bune condiții. Știu, mă veți întreba dacă nu crește costul… Ba da, însă cei care plătesc sunt oameni foarte bogați, care ar face orice pentru a avea în casă o plantă din îndepărtata Indonezie sau din Australia… Aducem și de acolo, de oriunde, totul este să existe clientul care plătește. După un astfel de transport câștigul este atât de mare, încât pot închide magazinul vreme de trei luni… Bineînțeles că nu o fac, pentru că sunt mulți clienți, din cei obișnuiți, care vin zilnic pentru florile cele mai căutate.
Fetița era descumpănită privindu-l pe Negustorul de Flori. Parcă era un bancher care număra banii ce-i intrau în casă cu fiecare tranzacție. Mai vindea o floare, mai adăuga o bancnotă sau două în casa de bani…
– De fapt, spuse ea, ce înseamnă florile pentru dumneavoastră?
– Pentru mine? întrebă el. O afacere de familie. Un negoț moștenit de la părinții mei, singurul la care mă pricep, dar unul care merge cât se poate de bine. Oamenii cumpără flori tot timpul. Când sunt bucuroși, când au o înmormântare, când merge copilul la școală, când se logodesc, când se întâlnesc cu iubita, când au nevoie de un document de la Primărie. Tot timpul… În toate anotimpurile.
– Altceva nu mai înseamnă? insistă fetița.
– Ce ar mai putea însemna pentru un Negustor de Flori, în afară de o afacere? Nu înțeleg la ce te referi. Poate mă lămurește doamna?
– Eu sunt aici pentru a o însoți pe fetiță, se apără Iris. Întrebările sunt numai ale ei și vă rog să îi răspundeți cât mai sincer, este foarte important pentru ea.
Negustorul de Flori se scărpină pe după ceafă, chinuindu-se să priceapă ce anume dorea să audă fetița. Nu voia să dea un răspuns nepotrivit, dar era incapabil să emită ceva cât de cât inteligent. Deodată îi veni o idee pe care o consideră genială.
– Desigur, noi privim florile cu recunoștință, pentru că numai cu ajutorul lor am putut aduna o avere frumușică, spuse el, uitându-se cu speranță către cei trei.
Aștepta un semn că totul fusese bine, că alesese, până la urmă, o variantă fericită de răspuns.
Rose înclina din cap în semn de nemulțumire, ceea ce nu îi dădu mari speranțe Negustorului de Flori.
– Răspunsul era bun, în prima lui parte, spuse fetița, dar când ați ajuns la expresia „o avere frumușică”, am realizat că dumneavoastră nu puteți spune mai mult de trei cuvinte fără să vorbiți despre bani.
– Deformare profesională, zise bărbatul. Așa suntem noi, negustorii, vorbim numai despre bani, profit, dobândă…
– Este trist, zise Rose, pentru că florile, cele care vă aduc acest profit, ar merita mai multă recunoștință și chiar iubire.
– Și noi le iubim, se apără bărbatul. Nevastă-mea are toată casa plină de flori. Și în dormitor sunt zeci de ghivece. Nici nu știți de câte ori nu m-am împiedicat de ele…
– Iubirea este altceva, spuse fetița. O floare nu se iubește vânzând-o pentru a face profit.
Negustorul ridică din umeri, în semn că asta era afacerea lui și i se părea firesc să facă negoț cu ceva. Dacă nu erau flori, ar fi făcut cu cherestea, cu băuturi sau cu stofe. Nu era același lucru?
– Nu, îi răspunsese fetița, pentru că florile sunt ființe vii! Poate nu le place stăpânul la care ajung, v-ați gândit la asta?
Nu, evident că nu se gândise. Dar dacă ar fi făcut negoț cu cai, trebuie să se gândească dacă armăsarul scos la vânzare trebuia să-l accepte pe noul stăpân? Se făcea târgul și gata, de ce atâta discuție?!
– Nu gândim la fel, renunță Rose. Oricum, eu vă sfătuiesc să vă gândiți că florile sunt niște ființe vii și nu le este indiferent pe mâna cui ajung. Vă rog să nu uitați asta.
Negustorul dădu din cap în semn de aprobare, apoi se îndreptă spre Iris, învăluind-o în cele mai mieroase vorbe:
– Doamnă, vă pot face cadou o floare? De fapt, orice floare ar păli în fața frumuseții dumneavoastră. Poate doriți să comandați o plantă, orice, doamnă…  Aducem și de la capătul pământului, evident, cu prețul corespunzător…
– Aduceți flori și din Grecia Antică? râse Iris.
– Doamnă, dacă vă permiteți, aducem și de acolo, totul este să fie clientul mulțumit, iar afacerea să fie pe plus…
Iris râse cu poftă, cum nu se mai întâmplase de multă vreme.
– Am să țin minte și dacă voi avea nevoie de o violetă din Atena lui Pericle, am să apelez la serviciile domniei voastre. Sunt sigur că vor fi cele mai bune, mai adăugă Iris zâmbind.
Negustorul nu știa dacă era cazul să râdă sau să fie serios. Bănuia că fusese luat peste picior, dar nu era sigur și apoi, chiar dacă aşa ar fi fost, era o prostie să piardă un potențial client dintr-o pornire subiectivă. Astfel încât deschise politicos ușa prăvăliei pentru ca cei trei să poată pleca.
– Vă rugăm să mai poftiți pe la noi, mai adăugă, cu un zâmbet larg, Negustorul de Flori.




Grafică de Anca Smărăndache

Despre noi

Portofoliu

Redactie

Companie

Campanii

Contact

Noutati editoriale

Scriitori

Literatura populara

Revista Regatul Cuvintelor

Eveniment

Micul scriitor

Proza

Editura Zorio

Editorial

Video - Audio

Poezii

Personalitati literare

Carti online

Educatie

Cartea care imi place

Teatru radiofonic

Limba romana

Este parerea mea

Literatura clasica - proza

Literatura clasica - poezie

Formular de contact

Trimite